FUIÓR, fuioare, s. n. Mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ◊ Expr. (Pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pânză de cânepă sau de in. [Pr.: fu-ior] – Et. nec. Vezi definitia »

PULVERIZATÓR s.n. Aparat de pulverizare. [Pl. -oare. / cf. fr. pulvérisateur]. Vezi definitia »

FOTOGRAVÓR s.m. Specialist în fotogravură. [< fr. photograveur]. Vezi definitia »

zbor s. n., pl. zbóruri Vezi definitia »

FLÚDOR s.n. Aliaj de cositor pentru lipit, tras în formă filară. [Nume comercial]. Vezi definitia »