PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

ZÂRNOÁICĂ, zârnoaice, s. f. (Reg.) Vrăjitoare. [Var.: zernoáică s. f.] Vezi definitia »

METALOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele fizice care se petrec în metale și aliaje. [Gen. -cii. / cf. fr. métallophysique]. Vezi definitia »

ELÍPSĂ s.f. 1. Curbă, loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subînțeleg. ♦ Figură de stil care constă în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dându-i astfel mai multă expresivitate. [< fr. ellipse, cf. gr. elleipsis – lipsă]. Vezi definitia »

tărtácă, tărtáce, s.f. (reg.) dovleac. Vezi definitia »