PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. Vezi definitia »

BIOFÁG, -Ă adj. care se hrănește cu organisme vii. (< fr. biophage) Vezi definitia »

PALIÁG s. n. aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie. (< germ. Paliag) Vezi definitia »

FILOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care se hrănește cu frunzele vegetalelor. (< fr. phyllophage) Vezi definitia »

CRANIOPÁG s. m. grup de monștri dubli uniți prin extremitatea cefalică. (< fr. crâniopage) Vezi definitia »