BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli. Vezi definitia »

bilí (-lésc), vb. – 1. A albi, a spăla rufele. – 2. (Refl.) A se sulemeni, a se albi la față. – Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 16), cf. bg. bĕlĕjă, sb. bjeliti, slov., ceh. bĕliti, rut. biliti. A fost considerat în mod greșit dublet al lui beli. Der. bileală, ghileală, s. f. (alb de plumb, ceruză); bilit, ghilit, s. n. (spălat, acțiunea vb. a spăla); bilitor, s. m. (spălător); bilitoare, ghilitoare, s. f. (spălătoreasă; spălător). Vezi definitia »

RAVIÓLI s. m. inv. mâncare italienească constând din colțunași cu carne tocată, spanac, ouă și brânză, serviți cu sos. (< it. ravioli) Vezi definitia »

SCREBULÍ, screbulésc, vb. IV. Refl. (Var.) A se zgribuli. (cf. zgribuli) Vezi definitia »

hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura. Vezi definitia »