KANJÍ s. n. 1. Sistem ideografic de scriere a limbii japoneze, format din caractere împrumutate din limba chineză, modificate din acestea sau similare cu ele. 2. Oricare dintre caracterele acestui sistem. (cf. engl. kanji < cuv. jap. kanji = caracter han < chin. hànzì) [Pr.: kan-ji] Vezi definitia »

motojí, motojésc, vb. IV (reg.) a spăla, a lucra de mântuială. Vezi definitia »

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji. Vezi definitia »

RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj. Vezi definitia »

COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă. Vezi definitia »