CITÓLĂ s. f. instrument medieval cu coarde ciupite, alungit și cu gâtul scurt. (< fr. citole) Vezi definitia »

peánă s.f. (înv.; în loc. prep.) în peana (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna. Vezi definitia »

RUBEÓLĂ s.f. Maladie eruptivă, contagioasă, cu evoluție benignă. [Pron. -be-o-. / < fr. rubéole]. Vezi definitia »

cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic). Vezi definitia »

înțoțoneálă, înțoțonéli, s.f. (pop.) găteală exagerată și fără gust; împopoțoneală, înzorzoneală. Vezi definitia »