pecétie (pecétii), s. f. – 1. Ștampilă, sigiliu, timbru. – 2. (Înv.) Hîrtie ștampilată. – Var. pecete, (Mold.) peceată. Sl. pečatĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. sb. pečat, mag. pecset. Sec. XVI. – Der. pecelnic, s. m. (înv., păstrător al peceților statului, cancelar); pecetar, s. m. (înv., păstrător al peceților); pecetlui, vb. (a ștampila), din sl. pečatĭlĕti; pecetluitură, s. f. (hîrtie cu pecete); pecetluit, s. n. (hîrtie cu pecete), sec. XVII, înv.; pecetnic, s. n. (înv., ștampilă). Vezi definitia »

POLIARHÍE s. f. Formă de guvernământ în care conducerea statului este exercitată de mai multe persoane concomitent. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarchie, ngr. poliarhía. Vezi definitia »

TERMOLOGÍE s.f. Parte a fizicii care studiază căldura. [Gen. -iei. / < fr. thermologie, cf. gr. thermos – cald, logos – știință]. Vezi definitia »

REPRÉSIE s.f. (Biol.) Inactivarea unui operon prin interacțiunea operatorului cu represorul. [< fr. répression, cf. lat. reprimere – a împiedica]. Vezi definitia »

HEPATOPATÍE s. f. denumire generică a bolilor ficatului. (< fr. hépatopathie) Vezi definitia »