DISOCIÁȚIE s. f. disociere. ◊ rezultatul unei disocieri. (< fr. dissociation, lat. dissociatio) Vezi definitia »

INOCULÁȚIE s.f. Introducere în organism a unor germeni patogeni (cu virulență atenuată); inoculare. [Gen. -iei. / cf. fr. inoculation, lat. inoculatio]. Vezi definitia »

-ENTERÍE elem. enter(o)-. Vezi definitia »

ESOFAGALGÍE s. f. durere esofagiană. (< fr. oesophagalgie) Vezi definitia »

ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ◊ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio]. Vezi definitia »