chițimíe (chițimíi), s. f. – Colibă. – var. (rar) chițumie. Origine necunoscută. După DAR și Scriban, în legătură cu chițibuș. Mai curînd der. de la chimiță, s. f. (cușcă), cuvînt aproape necunoscut (este menționat numai de Damé); chițimie, care ar fi rezultatul unei metateze, se folosește în Munt. Vezi definitia »

CITOMIXÍE s.f. (Biol.) Proces de fuziune a celulelor. [Gen. -iei. / cf. gr. kytos – celulă, mixis – amestec]. Vezi definitia »

PARADIAFONÍE s. f. percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. (< fr. paradiaphonie) Vezi definitia »

HIPSOMETRÍE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie) Vezi definitia »

TAUTOMERÍE s. f. proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. (< fr. tautomérie) Vezi definitia »