PARAMASTÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular perimamar. (< fr. paramastite) Vezi definitia »

ARTÉRĂ, artere, s. f. 1. Vas sangvin care asigură circulația sângelui de la inimă la diverse organe și țesuturi. 2. Cale importantă de comunicație și de transport. ♦ Conductă hidraulică principală de alimentare prin care se transportă apa spre locul de consum. ♦ Linie electrică de alimentare prin care se transportă energie spre locul de consum. – Din fr. artère. Vezi definitia »

RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță. Vezi definitia »

PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. [Pr.: -to-io-] – Din fr. protoiodure. Vezi definitia »

HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură. Vezi definitia »