ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare. Vezi definitia »

REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare]. Vezi definitia »

DECORTICÁ vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță]. Vezi definitia »

PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. Vezi definitia »

MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. Vezi definitia »