FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu]. Vezi definitia »

SINGAMÍE s. f. fuzionare a nucleelor gameților în procesul fecundației. (< fr. syngamie) Vezi definitia »

TORACOSCOPÍE s.f. (Med.) Cercetare vizuală a toracelui; pleuroscopie. [Gen. -iei. / < fr. thoracoscopie, cf. gr. thorax – torace, skopein – a privi]. Vezi definitia »

PĂLĂRÍE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec. Vezi definitia »

HIPOFÚNCȚIE, hipofuncții, s. f. Diminuare a activității unui organ, a unui sistem, a unei funcții. [Var.: hipofuncțiune s. f.] – Din fr. hypofonction. Vezi definitia »