CREÁSTĂ, creste, s. f. 1. Excrescență cărnoasă, de obicei roșie și dințată, sau moț de pene pe care le au la cap unele păsări. ◊ Compus: creasta-cocoșului = a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roșii sau galbene, reunite la vârful tulpinii în formă de creastă ondulată (Celosia cristala); b) numele a două specii de ferigi cu sporii dispuși pe fața interioară a frunzelor (Polystichum braunii și lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina cărnoasă, groasă, foarte ramificată (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminență osoasă. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apă etc. 3. Coamă de acoperiș. 4. (În sintagma) Creasta de taluz = linia de intersecție dintre fața unui taluz și suprafața terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista. Vezi definitia »

GÁFĂ² s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe) Vezi definitia »

premândă, premânde, s.f. (înv. și reg.) 1. retribuție în alimente dată lucrătorilor agricoli. 2. parte din pomeni și ofrande cuvenită cântăreților bisericești. 3. hrană luată de cineva la drum sau la lucru. 4. hrană gătită pentru o familie într-o zi. 5. (în forma: primândă) pâine sau mălai. 6. recoltă. 7. venitul unui canonic. Vezi definitia »

RADIOCOMBÍNĂ s. f. combină muzicală cu un aparat de radio, un electrofon și un dulap pentru discuri. (< radio² + combină) Vezi definitia »

GHÉIȘĂ s.f. Dansatoare-cântăreață japoneză. [Pron. ghei-șă. / < fr. geisha < cuv. japonez]. Vezi definitia »