BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. – Din balaur + suf. -oaică. Vezi definitia »

TEORÉMĂ s.f. (Fil.) Afirmație care poate fi demonstrată logic, plecând de la un sistem axiomatic, în cadrul unei teorii. ♦ (Mat.) Adevăr matematic care poate fi demonstrat logic plecând de la fapte cunoscute. [Pron. te-o-. / cf. fr. théorème, lat., gr. theorema]. Vezi definitia »

déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban). Vezi definitia »

CURBATÚRĂ s. f. durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. (< fr. courbature) Vezi definitia »

sucăleală, sucăleli s. f. cicăleală, sâcâială. Vezi definitia »