Definita cuvantului bătaie
bătáie (bătắi), s. f. – 1. Luptă, bătălie. – 2. Ceartă, încăierare. – 3. Lovitură, plesnitură. – 4. Izbire, lovire. – 5. Mișcare ritmică în general, pulsație, palpitație. – 6. Hăituială, stîrnire a vînatului. – 7. Bombardament. – 8. Distanță pînă la care poate ajunge un proiectil, rază de acțiune. – 9. Acțiune directă. – Mr. bătal’e „piuliță”. Lat. battālia, formă redusă de la battuālia (Pușcariu 194; REW 995; Candrea-Dens., 147; DAR); cf. it. battaglia, v. lom. bataia, prov., port. batalha, fr. bataille, sp. batalla, alb. bëtajë. Teoretic se poate adapta la toate întrebuințările și nuanțele vb. a bate; cf. și bătălie. Der. bătăiaș, s. m. (hăitaș); bătăios, adj. (căruia îi place să se bată); bătăiuș, s. m. (bătăuș; polițai; titirez, hădărău de moară). – Din rom. pare a proveni alb. bëtajë „teamă” (G. Meyer 34).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bătaie
-OÉCIE elem. „plantă, individ vegetal”. (< fr. -oécie, cf. gr. oikia, casă, locuință) Vezi definitia »
CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria. Vezi definitia »
PIELECTOMÍE s.f. Rezecție a unei porțiuni a bazinetului. [Gen. -iei. / cf. gr. pyelos – bazin, ektome – excizie]. Vezi definitia »
BIJÉCȚIE s.f. (Mat.) Funcție bijectivă. [< fr. bijection]. Vezi definitia »
GIMNOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică din India, care obliga pe adepții săi să trăiască necăsătoriți, dezbrăcați complet și să ducă un regim vegetarian. [Gen. -iei. / < fr. gymnosophie, cf. gr. gymnos – nud, sophia – înțelepciune]. Vezi definitia »