Definita cuvantului singular
SINGULÁR, -Ă adj. 1. Care se referă, care privește pe unul singur. ◊ Număr singular (și s.n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc.; (log.) judecăți singulare = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. Neobișnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofică desemnând ceea ce aparține unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu singular
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. Vezi definitia »
CALENDÁR s.n. 1. Indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an. 2. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Almanah. [< it. calendario, cf. lat. calendarium]. Vezi definitia »
SUBSCAPULÁR, -Ă adj., s.m. (Mușchi) care este plasat sub omoplat. [După fr. sous-scapulaire]. Vezi definitia »
sacoșar, sacoșari s. m. (pub.) persoană implicată în micul trafic de frontieră. Vezi definitia »
REZIDUÁR, -Ă adj. care formează reziduuri. (< fr. résiduaire) Vezi definitia »