Definita cuvantului singular
SINGULÁR, -Ă adj. 1. Care se referă, care privește pe unul singur. ◊ Număr singular (și s.n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc.; (log.) judecăți singulare = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. Neobișnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofică desemnând ceea ce aparține unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu singular
MATRILINIÁR, -Ă adj. (despre sistemul de filiație și organizare socială) în linie maternă. (< fr. matrilinéaire) Vezi definitia »
palicár (palicári), s. m. – 1. Soldat grec al mișcării de independență, din 1821. – 2. Viteaz. Ngr. παλληϰάρη. Vezi definitia »
PERIOVULÁR, -Ă adj. Care înconjură ovulul. [Cf. fr. périovulaire]. Vezi definitia »
RADIOFÁR, radiofaruri, s. n. Post fix de radioemisiune, folosit la dirijarea navigației maritime și aeriene. ♦ Radiobaliză. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophare. Vezi definitia »
calendár (calendáre), s. n. – 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile. – 2. Almanah. – Var. cărindar, s. m. (ianuarie; înv., almanah). – Mr. calindar. Lat. călendarium. Var. cărindar este moștenită direct din lat. (Pușcariu 291; REW 1508; Candrea-Dens., 263; DAR). Calendar, prin intermediul ngr. ϰαλενδάρι care a pătruns în limba română prin biserică, și a ajuns pop. Vezi definitia »