MUSAFÍR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafír, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir. Vezi definitia »

pătăchír, pătăchíre, s.n. (reg.) împletitură de nuiele cu care se înalță pereții teascului de struguri; pătăchie. Vezi definitia »

decatír (-ruri), s. n. – 1. Acțiunea de a da lustru unei țesături. – 2. (Arg.) Bătaie, ciomăgeală. Fr. décatir. Cuvînt puțin folosit, în unele orașe din Munt. (Scriban). Vezi definitia »

PAIR [PER] s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței și Angliei. 2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848; titlu de noblețe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr. pair) Vezi definitia »

clondir, clondire s. n. (pop.) sticlă. Vezi definitia »