Definita cuvantului bau
báu interj. – Se folosește cu intenția de a surprinde sau a speria. Este creație expresivă, care se folosește atît în forma simplă, cît și repetată, baubau; cf. ngr. μπάμπουλα, calabr., sicil. babbau, germ. Wauwau. În limbajul copiilor de la oraș se folosesc mai cu seamă: bau, interj.; bau, s. m. (lupul, sperietoarea) și baubau, s. m. (speriatoarea, măgăoaia), acesta din urmă poate datorită influenței numeroaselor dădace de origine germană. Forma reduplicată s-a redus uneori la babau(ă), s. m. și f. În nordul Trans. se folosește a băuna, vb. (a urla), care pare a depinde de aceeași sursă expresivă. Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 232 (urmat de REW 1001 și DAR) îl derivă din lat. *baubŭlare, și acesta din baubāri (cf. sard. baulái „a lătra”); dar ipoteza pare inutilă, și fonetismul prezintă dificultăți. După Pascu, Beiträge 8, a băuna ar fi produsul unei contaminări a lat. baulare cu verbe de tipul mieuna, scheuna.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bau
DIRIBAU, s.n. invar. Denumire, în jargonul militar, pentru arma geniu. Originea cuvântului datează de prin anii '30, proveniența sa fiind derivată, prin adaptare folclorică, de la firma germano-română Derubau, specializată în construcția de drumuri și căi ferate. Vezi definitia »
PÍNZGAU subst. 1. Rasă de bovine de lapte și carne, de culoare roșie-castanie, cu o dungă albă care străbate în întregime spinarea. 2. Rasă de cai masivi, folosiți la tracțiune. [Pr.: pințgau] – Din germ. Pinzgau. Vezi definitia »
sau Șiva. În religia hinduistă, zeul care întruchipează forța distructivă a naturii. Face parte, alături de Brahma (forța creatoare)și Vișnu (forța conservatoare), din trinitatea hinduistă (Trimurti). Este considerat și ca zeu al literaturii, muzicii și dansului. Soția lui este zeița Kali. Vezi definitia »
ȘLEAU1, șleauri, s. n. Drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [Var.: șleah s. n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah. Vezi definitia »
brau lat de piele,adesea ornamentat si prevazut cu buzunare,pe care il poarta taranii Vezi definitia »