Definita cuvantului bec
bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bec
AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbéc s. n.] – Din fr. avant-bec. Vezi definitia »
BREC s.n. 1. (Rar) Trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. Caroserie de automobil (berlină sau limuzină) care are la spate pentru transportul bagajelor o ușă specială și banca amovibilă. [Scris și break (mai ales 2), pl. -curi. / < engl., fr. break]. Vezi definitia »
ștrec, ștrecuri, s.n. (reg.) 1. linie ferată. 2. parte a joagărului, constând din două șine de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 3. loc de trecere peste linia ferată. 4. galerie de mină. Vezi definitia »
AVANBEC s.n. (CONSTR.) Partea din amonte a unei pile de pod, având rolul de a despărți firul apei și de a proteja pila. Vezi definitia »
REBÉC s. n. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab. (< fr. rebec) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z