Definita cuvantului beci
béci (béciuri), s. n. – Subsol, pivniță. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, tc. beç › rom. Beci (cf. Șeineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (șef peste bucătăriile domnești, dregător al curții care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcția stolnicului); becerie, s. f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuințarea dată în mod tradițional pivnițelor drept cămară. Totuși, DAR dă originea sa ca necunoscută, și se gîndește numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greșit afirmă DAR și Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beci
păhărnicí, păhărnicésc, vb. IV (înv. și pop.) a turna băutură în pahare (la ospețe). Vezi definitia »
MORÍSCI s. m. pl. Populație maură din Peninsulă Iberică, convertită cu forța la catolicism la mijlocul sec. XVI, persecutată și după creștinare și expulzată din Spania. – Din sp. morisco, fr. morisque. Vezi definitia »
NOTA CINCI barieră, chintă, chita golanului, hotar, ținta golanului. Vezi definitia »
morâncí, morâncesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra din greu, a frământa, a pisa. 2. A bate pe cineva. Vezi definitia »
bici, bice s. n. (deț.) infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »