Definita cuvantului becisnic
becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu becisnic
FERIMAGNÉTIC, -Ă adj. Referitor la ferimagnetism. [Cf. germ. ferrimagnetisch]. Vezi definitia »
HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique. Vezi definitia »
ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente, care nu prezintă aberație cromatică. – Din fr. achromatique. Vezi definitia »
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic. Vezi definitia »
METAFÍZIC, -Ă adj. Referitor la metafizică. [Cf. fr. métaphysique]. Vezi definitia »