Definita cuvantului bedă
bédă (béde), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bedă
COPROSTÁZĂ, s. f. (Med.) Coprostazie. – Din fr. coprostase. Vezi definitia »
NÁVĂ s. f. 1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat și echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor. 2. aeronavă. ♦ ~ cosmică = astronavă. 3. partea centrală a unei biserici creștine; naos, nefă. (< fr., it. nave, lat. navis) Vezi definitia »
CAMFÓRCĂ, camforci, s. f. (Reg.) Suport metalic mobil sau mică sobă portativă pe care se așază un vas cu mâncare sau un instrument pentru a fi încălzite. – Din rus. kamforka. Vezi definitia »
LOXODRÓMĂ s. f. curbă pe o hartă reprezentând globul terestru, care taie toate meridianele sub același unghi. (< engl. loxodrome) Vezi definitia »
BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe, înghițitoare; p. ext. partea gâtului în care se află laringele; gâtlej. – Comp. sb. berikat. Vezi definitia »