Definita cuvantului bedă
bédă (béde), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bedă
stoleríță, stoleríțe, s.f. (înv. și reg.) soție de stoler. Vezi definitia »
CURATÉLĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela) Vezi definitia »
HIDREMÉZĂ s. f. vomitare apoasă. (< fr. hydrémèse) Vezi definitia »
VULVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vulvei. [< fr. vulvite]. Vezi definitia »
ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »