Definita cuvantului beilic
beilíc (beilícuri), s. n. – 1. Palat rezervat oaspeților domnitorului, și mai ales trimișilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială. Tc. beylik (Șeineanu, II, 14), de unde provine și ngr. μπεηλίϰι. Cuvînt înv., ca și der. său beilicciu, s. m. (slujbaș însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beilic
PERIODÓNTIC, -Ă, periodontici, -ce, adj. (Anat.) Al periodontului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodontique. Vezi definitia »
TEHNOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la tehnografie. [< fr. technographique]. Vezi definitia »
ANTROPOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la antropocentrism, propriu antropocentrismului. [< fr. anthropocentrique]. Vezi definitia »
ANTIVENÉRIC, -Ă adj. (Med.) Care combate bolile venerice. [Cf. fr. antivénérien]. Vezi definitia »
PARAFÍNIC, -Ă adj. Referitor la parafină; din parafină. [Cf. fr. paraffinique]. Vezi definitia »