Definita cuvantului beilic
beilíc (beilícuri), s. n. – 1. Palat rezervat oaspeților domnitorului, și mai ales trimișilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială. Tc. beylik (Șeineanu, II, 14), de unde provine și ngr. μπεηλίϰι. Cuvînt înv., ca și der. său beilicciu, s. m. (slujbaș însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beilic
PÍCRIC adj.m. Acid picric = acid puternic corosiv, cristalizat, toxic, cu gust amar și inodor; trinitrofenol. [< fr. picrique, cf. gr. pikros – amar]. Vezi definitia »
sprehuiétic, sprehuiétică, adj. (reg.) neastâmpărat; nebunatic; aiurit. Vezi definitia »
NEOTECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la neotectonică. II. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente. ◊ parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent. (< germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik) Vezi definitia »
METAFÓRIC, -Ă adj. propriu metaforei, exprimat prin, bogat în metafore; (p. ext.) figurat. (< fr. métaphorique, germ. metaphorisch) Vezi definitia »
PLURISEMÁNTIC, -Ă adj. polisemantic. (< pluri- + semantic) Vezi definitia »