Definita cuvantului belșug
belșúg (belșúguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu belșug
a avea belciug expr. 1. (d. femei) a fi serioasă, a-și păstra bunul nume. 2. (intl.) a nu-și recunoaște delictele, a nu se trăda. Vezi definitia »
chelșúg (chelșúguri), s. n. – 1. Cheltuire, consum. – 2. Cheltuială, speze. – 3. Notă de cheltuieli, socoteală, factură. – 4. Contabilitate. – 5. Provizii, merinde, rezerve. – Var. chelciug, chelșig. Mag. költseg (DAR). Înv. și în Trans. – Der. chelșiga, vb. (a cheltui). Cf. cheltui. Vezi definitia »
TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga) Vezi definitia »
IMBRIFÚG, -Ă, imbrifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. – Din fr. imbrifuge. Vezi definitia »
VÁNDRUG s.m. Lemn rotund despicat în două, care susține pereții unei mine. [< germ. Wanddruck].
Vezi definitia »