Definita cuvantului belșug
belșúg (belșúguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu belșug
căpșúg s.n. (reg., înv.) bășică de porc uscată în care își țineau țăranii tutunul; jașcău. Vezi definitia »
RUG2, ruguri. s. n. Grămadă de lemne pe care se ardeau, în antichitate, jertfele sau morții și, în evul mediu, condamnații la moarte. – Lat. rogus (după rug1). Vezi definitia »
FEBRIFÚG, -Ă adj., s.n. (Medicament) care scade, oprește sau previne febra; antipiretic. [< fr. fébrifuge, cf. lat. febris – febră, fugare – a pune pe fugă]. Vezi definitia »
TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. Vezi definitia »
CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug. Vezi definitia »