Definita cuvantului belșug
belșúg (belșúguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu belșug
vandrúg s. m., pl. vandrúgi Vezi definitia »
TENIFÚG, -Ă adj., s. n. (medicament) vermifug față de tenie. (< fr. ténifuge) Vezi definitia »
BELTIUG, com. în jud. Satu Mare; 3.780 loc. (1991). Centru viticol. Biserică (sec. 15). Vezi definitia »
AUTOPLÚG s. n. autovehicul pentru spălarea și deszăpezirea străzilor. (după fr. auto-charrue) Vezi definitia »
DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug. Vezi definitia »