polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

APROXIMÁȚIE s.f. Evaluare aproape exactă; evaluare rapidă, făcută după o socoteală sumară. ◊ Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. [Gen. -iei, var. aproximațiune s.f. / < fr. approximation, cf. lat. approximatio]. Vezi definitia »

ALEGORÍE s.f. 1. Procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete, constituind o imagine unitară. ♦ Pictură, sculptură etc. care reprezintă o idee abstractă. 2. (Muz.) Compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. [Pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. allégorie, it., lat., gr. allegoria]. Vezi definitia »

oaie, oi s. f. (peior.) femeie proastă. Vezi definitia »

EXPRÉSIE s.f. 1. Îmbinare de cuvinte, construcție sintactică cu ajutorul căreia se exprimă o comunicare, ceea ce dorești să spui; exprimare. ♦ Îmbinare (fixă) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee. 2. Manifestare, înfățișare a sentimentelor, a ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. ♦ Înfățișare a feței, reflectând o stare sufletească. 3. Formulă care exprimă raporturi matematice. [Gen. -iei, var. expresiune s.f. / < fr. expression, lat. expressio]. Vezi definitia »