ARAMEEÁNCĂ, arameence, s. f. (prin analogie cu aramean [DEX, MDN] -> arameancă [DMLR] -> arameean [DOOM 2] -> arameeancă) Vezi definitia »

CELÉSTĂ s.f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, care produce sunete prin acționarea unor ciocănele capitonate cu pâslă și a unor plăcuțe metalice dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn. [< it. celesta]. Vezi definitia »

ZOÁVĂ, zoáve, s. f. (Reg.; și în forma zoabă) Scurteică, cațaveică. [var. zoabă s. f.] (din fr. zouave) [def. și DLRLC] Vezi definitia »

HIDROTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază folosirea apei și a energiei hidraulice. [Gen. -iei. / < fr. hydrotechnique, cf. germ. Hydrotechnik < gr. hydor – apă, techne – meșteșug]. Vezi definitia »

PIÉDICĂ, piedici, s. f. 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (Concr.) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (Bot.; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piédecă s. f.] – Din lat. pedica. Vezi definitia »