ADUNĂTÚRĂ, adunături, s. f. 1. Tot format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare; gloată. – Din aduna + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

CLOÁSMĂ s. f. (Med.) Apariția pe fața a unor pete galbene-maronii, în cazuri de sarcină, în hepatită etc. [Pr.: clo-as-] – Din fr. chloasme. Vezi definitia »

nătăválă s.f. (reg.) matahală, namilă. Vezi definitia »

SIGNATÚRĂ s. f. 1. semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor. 2. mic șanț tăiat în blocul de litere care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei. 3. (mat.) ă unei substituții = (pentru o substituție dată) numărul +1 dacă substituția echivalează cu un număr par de traspoziții, numărul -1 dacă acesta echivalează cu un număr impar de transpoziții. (< fr. signature) Vezi definitia »

atenánță (atenánțe), s. f. – Edificiu alăturat, corp secundar. Fr. attenant „alăturat”. Vezi definitia »