NEOLÍTIC, -Ă, neolitici, -ce, adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei; epoca pietrei lustruite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique. Vezi definitia »

TONÁTIC, -Ă, tonatici, -ce, adj. (Rar) Cu toane; capricios, schimbăcios. – Din toană + suf. -atic. Vezi definitia »

MORFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la morfometrie. [Cf. germ. morphometrisch]. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique) Vezi definitia »

FILOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la filogenie. [Cf. fr. phylogénétique]. Vezi definitia »