LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus]. Vezi definitia »

PROCESUL DE CURATIRE A CORPULUI UNUI FARAON CE A DECEDAT. Vezi definitia »

cu carul expr. mult, din belșug. Vezi definitia »

UVUL- elem. v. uvulo-. Vezi definitia »

INCREDÚL, -Ă adj. care nu crede ușor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus) Vezi definitia »