împăcătúră s.f. (înv.) împăcare, pace, liniștire, pacificare, iubire de pace. Vezi definitia »

ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna). Vezi definitia »

STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță. Vezi definitia »

v'ânătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete Vezi definitia »

CRENGULÍȚĂ, crengulițe, s. f. (Pop.) Crenguță. – Creangă + suf. -uliță. Vezi definitia »