ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafața Pământului, rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărțindu-l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cerești, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator. Vezi definitia »

EGUTÓR s.n. Cilindru cav la mașina de format plăci de fibră, care servește la stoarcerea apei din material. ♦ Dispozitiv cu o sită metalică servind la stoarcerea celulozei. [< fr. égouttoir]. Vezi definitia »

LICHIÓR s. n. băutură din alcool, sirop și diferite esențe aromate. (< fr. liqueur) Vezi definitia »

rétor (-ri), s.m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur și anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ?????. – Der. retoric, adj.; retorică, s.f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ????? (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s.f. (înv., retorică, discurs). Vezi definitia »

FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor. Vezi definitia »