Definita cuvantului bere
bére s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bere
ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta. Vezi definitia »
RĂVĂȘÍRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală. – V. răvăși. Vezi definitia »
AUTODISTRÚGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction). Vezi definitia »
SMUCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) smuci; smucit1. – V. smuci. Vezi definitia »
păsătoáre s.f. (reg.) unealtă de dulgherie folosită la marcarea unghiurilor, la retezarea capetelor scândurilor; colțar cu limbă. Vezi definitia »