bășcălíe (bășcălíi), s. f. – Muștruluială. Țig. baštali „șa (de călărit)” (Graur 127); semantismul prezintă analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette și, în parte, cu rom. înșela. După Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simplă var. de la bășcălui, de la bașcă. – Der. bășcăli, vb. (a mustra, a dojeni); beșteli, vb. (a mustra), pe care Drăgan, Dacor., VI, 263 îl derivă cu puțin succes din mag. bestya „animal”. Vezi definitia »

FAGOMANÍE s. f. tendința patologică spre ingerarea de alimente. (< fr. phagomanie) Vezi definitia »

CACOLALÍE s.f. (Psih.) Vorbire defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacolalie, cf. gr. kakos – rău, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

ALGOESTEZÍE s. f. prezența sensibilității la durere. (< fr. algoesthésie) Vezi definitia »

CERVICOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a colului uterin la țesuturile înconjurătoare. (< fr. cervicopexie) Vezi definitia »