MELODRÁMĂ s. f. 1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj. 2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă. 3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul. (< fr. mélodrame) Vezi definitia »

OXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus nestabil prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. (< fr. oxyhémoglobine) Vezi definitia »

MOȘIERÍȚĂ, moșierițe, s. f. Moșiereasă. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -iță. Vezi definitia »

panahídă (panahíde), s. f. – Slujbă religioasă care se face la patruzeci de zile de la înmormîntare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681), cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer, Gr., 109). Der. din ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur, BL, V, 72; cf. Gáldi, 207) e mai puțin probabilă. E dubletul lui panihidă, s. f. (înv., veghe). Vezi definitia »

stánghilă, stánghile, s.f. (reg.) 1. par înfipt în pământ ca sperietoare. 2. semn de hotar. Vezi definitia »