puțuitúră, puțuitúri, s.f. (reg.) 1. lustruire a încălțămintei. 2. (fig.) ceartă, dojană. Vezi definitia »

PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură. Vezi definitia »

ECTOPLACÉNTĂ s. f. înveliș endotelial incomplet al lacunelor placentare. (< fr. ectoplacenta) Vezi definitia »

VACÁNȚĂ s.f. Situație și perioadă de timp în care un post, o funcție, o demnitate rămân vacante. Vezi definitia »

FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. Vezi definitia »