SLUȚÍT, -Ă, sluțiți, -te, adj. (Despre ființe) Care a rămas slut; p. ext. care a devenit pocit, foarte urât. [Var.: (înv.) slutít, -ă adj.] – V. sluți. Vezi definitia »

WURTZÍT s. n. Sulfură naturală de zinc. [Pr.: vurțit] – Var. (după alte surse) wurzit. – Din germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite. Vezi definitia »

BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături. – V. bătători. Vezi definitia »

OBIDÍT, -Ă, obidiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptățit, oprimat, asuprit. – V. obidi. Vezi definitia »

ștrăpățuít, -ă, adj. (reg.) obosit, istovit, vlăguit; hărțuit. Vezi definitia »