GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peșteră]. Vezi definitia »

ARHANGHELÉSC, -EÁSCĂ, arhanghelești, adj. De arhanghel. – Arhanghel + suf. -esc. Vezi definitia »

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut². – Din arnăut² + suf. -esc. Vezi definitia »

HOȚÉSC, -EÁSCĂ, hoțești, adj. De hoț. – Hoț + suf. -esc. Vezi definitia »

CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Cerșetor + suf. -esc. Vezi definitia »