STEREOCARTOGRÁF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic al unei localități sau al unei regiuni, pe bază de stereograme. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréocartographe, germ. Stereokartograph. Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRÁF s. n. aparat folosit în electroencefalografie. (< fr. électro-encéphalographe) Vezi definitia »

CURENTOGRÁF s. n. curentometru înregistrator. (< fr. courantographe) Vezi definitia »

BELINOGRÁF s.n. Aparat de transmis imaginile prin telegrafie. [< fr. bélinographe]. Vezi definitia »

HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe. Vezi definitia »