BURÍU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica. Vezi definitia »

OBLIGATÓRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire]. Vezi definitia »

CIOCOLATÍU, -ÍE, ciocolatii, adj. (Fam.) De culoarea ciocolatei. – Ciocolată + suf. -iu. Vezi definitia »

COMPLÚVIU s. n. deschizătură în acoperișul atriumului caselor romane, prin care cădea în impluviu apa de ploaie. (< lat., fr. compluvium) Vezi definitia »

TRIPÚDIU s.n. 1. (Ant.) Dans ritmic al preoților salii din Roma antică. 2. (Liv.; fig.) Sărbătorire mare, manifestație zgomotoasă. ♦ Exuberanță, exultare. [Pron. -diu. / < lat. tripudium – dans în trei timpi, cf. it. tripudio]. Vezi definitia »