BIVUÁC s.n. Cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităților. ♦ Adăpost pentru noapte, făcut de alpiniști sau turiști. [Pron. -vu-ac, pl. -uri, var. bivoac s.n. / < fr. bivouac, cf. germ. bei – la, Wacht – veghe]. Vezi definitia »

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec. Vezi definitia »

IERMONÁC s. m. v. ieromonah. Vezi definitia »

mărác adj. (reg.) foarte sărac. Vezi definitia »

FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac. Vezi definitia »