ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat² (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea. Vezi definitia »

REGÁT s. n. stat condus de un rege. (< rege + -at) Vezi definitia »

AFRICÁT, -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin închiderea și deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricție a acestuia. (< fr. affriqué) Vezi definitia »

ÎNCURAJÁT, -Ă, încurajați, -te, adj. Îmbărbătat. – V. încuraja. Vezi definitia »

COMISARIÁT¹ s.n. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a unei poliții orășenești, condusă de un comisar; local în care funcționează o astfel de secție. [Pron. -ri-at. / < germ. Kommissariat, it. commissariato, fr. commissariat]. Vezi definitia »