BÁNCĂ¹, bănci, s. f. Scaun îngust și lung pe care pot ședea mai multe persoane. ◊ Banca acuzaților = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, acuzații. Banca apărării = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, avocații apărării. ♦ Scaun pentru una sau mai multe persoane (de obicei cu pupitre), pe care șed școlarii în clasă. ◊ Loc. adv. Pe băncile școlii = la școală. De pe băncile școlii = din timpul petrecut în școală. – Fr. banc. Vezi definitia »

corvoseálă s.f. (reg.) apă tulbure, ciorofleacă, mocirlă; goroveală. Vezi definitia »

BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina). Vezi definitia »

ȘAMÁTRĂ, șamatre, s. f. (Reg.) Construcție făcută dintr-o îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vitelor. Vezi definitia »

OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia) Vezi definitia »