ÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. ♦ ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik) Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă, citolitici, -ce, adj., s. n. (Biol.) (Ser) care distruge celulele. – Din fr. cytolitique. Vezi definitia »

UMANÍSTIC, -Ă adj. umanist. ♦ învățământ ~ = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe če = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. (< germ. humanistisch) Vezi definitia »

PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă adj. Psihoterapic. [Cf. fr. psychothérapeutique]. Vezi definitia »

GEOPOLÍTIC, -Ă I adj. referitor la geopolitică. II. s. f. studiu al raporturilor dintre mediul natural înconjurător și politica statelor. ◊ doctrină care, în explicarea fenomenelor sociale și politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste și rasiste a „spațiului vital”. (< fr. géopolitique, /II/ germ. Geopolitik) Vezi definitia »