sulimán (-nuri), s. n. – 1. Fard, sulimeneală. – 2. Plantă (Ajuga genevensis). – Var. soliman. Tc. (arab.) sülümen „arsenic”, din lat. sublimatum (Eguilaz 494; Roesler 602; Șeineanu, II, 328), cf. ngr. σουλιμᾶς, bg. sulimen. – Der. sulemeni (var. sulimeni, sulimini și der.), vb. refl. (a se farda, a se boi); sulemeneală, s. f. (fard, suliman). Vezi definitia »

BABILONEÁN, Ă (‹ Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană. Vezi definitia »

INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. Vezi definitia »

podán (podáni), s. m. – Birnic. Sl. podŭdanŭ „supus”, cf. pol., ceh. poddany (Cihac, II, 270). – Sec. XVII, înv. – Der. podanie, s. f. (înv., dare de pod). Vezi definitia »

LANCASTERIÁN, -Ă adj. Referitor la lancasterianism. // s.m. și f. Adept al lancasterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. lancastérien, engl. lancasterian]. Vezi definitia »