SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl. și: sindromuri] – Din fr. syndrome. Vezi definitia »

POLIPOTÓM s.n. Instrument chirurgical pentru ablațiunea polipilor (2). [< fr. polypotome]. Vezi definitia »

ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic, care poate exista fie singură, fie în combinație cu particule asemănătoare ale aceluiași element sau ale altui element și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [Var.: (înv.) atomă, atome, s. f.] – Fr. atome (lat. lit. atomus). Vezi definitia »

CRANIOTÓM, craniotome, s. n. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se sparg oasele craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotome. Vezi definitia »

SIFILÓM s. n. tumoare de natură sifilitică. (< fr. syphilome) Vezi definitia »